Istorii si idei … tot de la Baby Expo

[nggallery id=37 template=galleryview images=0]

Am fost şi noi la Baby Expo. Copilul nostru a fost atras de multe standuri (bineînţeles cu jucării, nu cu cărţi sau haine), însă doar la două dintre ele a protestat şi chiar a inceput sa planga pentru a-i achiziţiona câte ceva (ceea ce nu am făcut si nu pentru că nu am fi fost de acord cu produsul în sine, ci pentru că, din principiu, nu vrem să îi dăm de înţeles că plânsul este soluţia pentru liberul acces la orice îşi doreşte).

Aşadar foarte greu i-a fost să se desprindă de standul cu biciclete pedagogice (cele fără pedale). Chiar citisem despre ele şi speram să găsim la târg pentru a le încerca.
Deşi am văzut în mai multe locuri şi copilul le-a încercat pe toate, cele de la Strider i-au placut (bănuim noi pentru că era cea mai uşoară dintre toate cele încercate şi putea să o mânuiască destul de uşor).

Nu am achiziţionat-o pe loc şi, deşi initial copilul a plecat de acolo plângând, revenind la ei, pur şi simplu nu l-a mai interesat subiectul … aşa că mai aşteptăm până să investim în acest mijloc de locomoţie.

La al doilea stand la care s-a vociferat (vehement chiar) lucrurile nu s-au mai petrecut tot aşa. În acest caz, copilul a fost constant. De fiecare dată când treceam pe lângă (şi ne opream să ne jucăm cu ele) (sau doar le vedea de la distanţă), îşi aducea aminte de ele şi iar aveau loc negocieri.

Şi nu vă gândiţi că era vorba de cine ştie ce jucărie.
Standul cu pricina era cel al celor de la Ookee, copilul fiind atras de … diferitele şi diversele jucarii pentru făcut baloane de săpun. Din cate jucarii erau acolo, pe el il interesau doar baloanele cu sapun (cu care de altfel s-a tot jucat prin parc). Faptul nu vine decât să îmi întărească convingerea că o jucărie cu cât este mai simplă cu atât este mai atractivă pentru copil şi cu atât mai mult îi stimulează imaginaţia.

Acum să vă vorbesc şi despre un stand unde am reusit sa ne comportam destul de civilizat.
E drept, este deopotrivă şi meritul copilului (doar e al nostru … şi pentru că nu ne aude, putem să-l lăudăm), şi al celor de la Petit Caprice (care au avut suficientă răbdare a pune la testare toate jucăriile care i-au făcut cu ochiul celui mic), şi în final este şi meritul nostru care am dat dovadă de aceeaşi răbdare lasandu-l sa se joace in voie.

La început a testat catapulta. Distractivă jucărie, mai ales pentru unul ca el, care adoră bilele. Însă o dată ce i-a prins şmecheria, nu l-a mai atras prea mult.

A trecut apoi la pensatul albinuţelor şi punerea lor în făguraşii de aceeaşi culoare. Acesta i-a placut tare mult, însă nu l-am achiziţionat fiind un pic cam depăşit pentru vârsta lui (ştie deja bine culorile, iar cu penseta ne jucăm cam de pe la un an şi jumătate, grupând diverşi pufişori şi omiduţe în castronaşe de aceeasi culoare).

Apoi s-a jucat de-a bucătarul, exersând tăiatul alimentelor (prinse cu scai) cu cuţitul de lemn.

Ei … şi în final a ajuns şi la ştampile. Are şi acasă ştampiluţe însă l-au atras şi cele de la stand. Aveau foarte multe modele – cu pirati, cu dinozauri, cu animale din savana, o multime. Ei si vazand piciul asa o diversitate si-a adus aminte de pasiunea sa actuala – spatiul cosmic. Asa ca a cerut stampile cu rachete. Insa la aşa ceva nu s-au gândit cei de la Plan Toys. Am multumit pentru tot doamnelor de la stand si am plecat de acolo cu gândul că vom confecţiona noi acasă.

Şi vrând să mă ţin de cuvânt am venit acasă şi m-am apucat de cautat, unde altundeva decat la bunul prieten Google.
Asa ca am gasit aici o super idee: stampile realizate pe dopuri de PET-uri.

Mai trebuie doar sa gasesc vopsea care se ingroasa si se intareste cand se usuca si stampila cu racheta va fi gata!